Vă mai amintiți de frumosul târg de design românesc ”Made in RO”? Ei bine, dacă în luna mai ne bucurau cu un eveniment în cadrul Romanian Design Week, la începutul lui septembrie (7 – 8 septembrie) designerii români își fac bagajele și poposesc la Muzeul ASTRA din Sibiu.

Evenimentul ”Made in RO – Târg de design românesc” se află la cea de-a doua ediție. La Sibiu va face parte din programul de Animații Culturale „Anima ASTRA” și este organizat de Fundația Dala și Designist la Muzeul ASTRA (Pădurea Dumbrava nr. 16-20).

Astfel, târgul inedit ”Made in RO”, care promovează și aduce în atenția noastră obiecte de design create de artiști români, va face parte dintr-o serie de evenimente culturale desfășurate cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de existență a Muzeului Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, cel mai mare muzeu în aer liber din România.

Creațiile designerilor de obiect pe care le veți putea admira la Sibiu în cadrul acestui eveniment explorează spațiul motivelor tradiționale reinterpretate contemporan în design. Printre secțiunile târgului, se numără ”Design de obiect”, ”Graphic design”, ”Design textil” și ”Decorațiuni & Accesorii”.

Obiectele pe care le puteți lua acasă sunt create de următorii designeri: Ciprian Vrabie, Cai verzi pe pereți, Alina Turdean, The Craft LAB by Irina Neacșu, Alexandra Constantinescu, ArhiDot Design, Mihai Stamati, Ideogram Studio, Una ca Luna, Mihaela Ivana, Sucita Goodies, Iutta, Mândra Chic, Minitremu, Ioana Corduneanu, Ciprian Manda, Ruxandra Sacaliș.

Mai multe detalii despre acest eveniment puteți găsi la prietenii noștri și organizatorii ”Made in RO – Târg de design românesc”, Designist.ro, sau pe pagina de Facebook a acestuia.

Și, pentru a vă convinge 100 % că în weekend-ul 7 – 8 septembrie Sibiu este destinația perfectă, iată câteva imagini cu obiectele ce vor fi expuse.

Geanta cu aplicație motiv tradițional. Designer: Iutta

Masa și taburet seria ”Furca”, colecția ”Vatra” – Arhidot Design

Veioză traforată. Designer: Alina Turdean

Jucărie din lemn ”Micuța Coloană Infinită”. Designer: Minitremu

Broșă ”Portul Tradiției”. Designer: Mihaela Ivana

Farfurii puzzle – designer: Una ca Luna

The post ”Made in RO” – Târg de design românesc la Sibiu appeared first on Bookaholic.

În luna mai a acestui an vă povesteam despre apariția, în septembrie, a unui documentar despre scriitorul american J.D. Salinger. Regizorul și scenaristul filmului ”Salinger” este Shane Salerno. Atunci când scriam materialul despre acest documentar inedit vă spuneam că Mike Fleming, redactor la Deadline Hollywood, dezvăluie, într-un articol din ianuarie 2010, câteva dintre noutățile pe care le vom putea urmări în film. Printre altele, seiful secret al faimosului scriitor care ar conține operele sale nepublicate.

Zilele acestea presa internațională a fost înțesată cu amănunte despre aceste opere. Încă în stadiul de zvon, știrea că începând din anul 2015 și până în 2020 vor fi publicate încă cinci volume noi de-ale lui Salinger, începe să capete contur.

Totul a pornit de la documentarul în cauză și, implicit, de la cartea care îl însoțește – ”The Private War of J.D. Salinger”, 700 de pagini, editura Simon & Schuster, scrisă de Salerno și de David Shields, care va fi în librării odată cu lansarea filmului.

Se pare că în cartea menționată există informații detaliate cu privire la operele lui J.D. Salinger, care ar fi lăsat instrucțiuni precise în moștenirea sa pentru publicarea a cel puțin încă cinci cărți – unele noi, altele care continuă opere din trecut.

Despre ce opere este vorba?

Una dintre ele ar continua saga familiei Glass, adăugând încă cinci povestiri ciclului ”Franny și Zooey”.

Alta dintre acestea ar fi The Last and Best of the Peter Pans, despre care Salinger ar fi mai vorbit public, dar care nu a văzut lumina tiparului până acum. Această carte ar relaționa cu istoria familiei Caulfield, implicit cu De veghe în lanul de secară, prin fratele lui Holden, Vincent. Din punct de vedere al cronologiei, volumul ar preceda De veghe în lanul de secară.

Cele noi ar fi: un ”manual” de povestiri care implică filosofia monastică a hindușilor bazată pe explicarea Vedelor – se știe că Salinger a început să fie atras de această latură spirituală începând cu 1950, având-o ca profesoară religioasă pe Swami Nikhilananda; pentru celelalte două autorul american s-ar fi inspirat din propria experiență de război și din prima sa căsătorie, una dintre ele având acțiunea plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Motivul pentru care celebrul autor nu ar fi publicat aceste cărți în timpul vieții este unul puțin credibil, cred eu.

” (…) because he wasn’t writing for applause or ego. He was writing for himself. He wasn’t seeking out rewards”, a declarat Salerno.

Publicarea acestor opere ne-ar entuziasma peste măsură și ar crea, probabil, o adevărată isterie. Totuși, se pare că nici editura care îl reprezintă pe Salinger (Little, Brown and Company), nici deținătorii din punct de vedere legal al drepturilor de autor ale scriitorului american (soția sa, Colleen O’Neill, și fiul lui, Matthew Salinger) nu au comentat cu privire la noile opere ce ar fi publicate începând cu 2015.

Să fie doar o strategie de marketing sau sursele lui Salerno sunt, de fapt, cai verzi pe pereți? Până una alta, noi sperăm să vedem măcar documentarul ”Salinger” (care este anunțat pe marile ecrane din 6 septembrie în America).

Surse: nytimes.com, flavorwire.com, usatoday.com

Sursă imagine principală: vanityfair.com

1. Un documentar inedit, ”Salinger”, va apărea pe ecranele americane în toamna lui 2013
2. JD Salinger, despre cum “De veghe in lanul de secara” nu ar trebui ecranizat niciodata
3. Cinci cărţi cu care să începi primăvara
4. Romanele Anei Maria Sandu, publicate in Italia
5. Cele nouă povestiri ale lui Salinger
6. Câștigă un pachet de cinci cărți de la Polirom!

The post Vor fi publicate cinci cărți noi de J.D. Salinger din 2015 appeared first on Bookaholic.

Vă anunțăm cu bucurie că începând cu luna septembrie avem un parteneriat frumos și de lungă durată cu Cărturești, un brand drag nouă de foarte mult timp, cu care simțim că avem foarte multe lucruri în comun, mai ales când vorbim de dependența puternică de cărți.

Ce ne leagă? Ne plac cărțile bune, autorii care chiar au ceva de spus sau obiectele livrești frumoase și interesante. Credem în lucrurile făcute din suflet, corect, responsabil și cu pasiune, în recomandările sincere, în argumente și în originalitate. Credem că pe primul loc este întotdeauna calitatea și vrem ca cititorii să aibă o experiență plăcută și atunci când intră pe site, și în librărie.

Nu credem nici în promovarea agresivă, nici în compromisuri de dragul câștigurilor imediate de orice fel, nu ne plac nici micile războaie culturale sau orgoliile personale exagerate.

Pentru că Bookaholic și Cărturești sunt pe aceeași lungime de undă, ne-am dat seama că putem face o mulțime de lucruri frumoase împreună. Pentru cel puțin patru luni, veți vedea aici articole susținute de Cărturești, recomandări de cărți alese de Bookaholic din librăria Cărturești, discuții despre evenimente și multe altele.

O altă veste bună este faptul că toți cititorii Bookaholic.ro beneficiază de o reducere de 15% în librăria online Cărturești. Mai mult decât atât, toată luna septembrie Cărturești oferă transport gratuit pentru orice comandă, așa că noi zicem că aveți toate motivele să vă măriți biblioteca.

Pentru a beneficia de reducere, introduceți codul Bookaholic atunci când faceți comanda, la check out, acolo unde scrie Aplică Discount (detalii în imaginea de mai jos). Discount-ul Bookaholic nu se cumulează cu alte promoții și discounturi de pe site.

Lectură plăcută și vă așteptăm pe site și în librărie!

1. Conferința cu Juan Pablo Villalobos la Cărturești, mic deliciu bookaholic
2. Ești ceea ce citești – o campanie Cărturești
3. Cadouri de Crăciun pentru cinefilul bookaholic
4. Ce să-i iei de Crăciun unui bookaholic în afară de cărţi?
5. Bookaholic susţine campania prin care Citind Donezi cărţi
6. Bookaholic trage linie: 2011 în cărți – Ioana

The post Parteneriatul Cărturești – Bookaholic și 15% reducere pentru voi la cărți appeared first on Bookaholic.

Ieri s-a deschis în Birmingham cea mai mare bibliotecă publică din Europa. Cel puțin așa spun britanicii despre clădirea ce ocupă, în Centenary Square, o suprafață de peste 30.000 de metri pătrați. Concepută după planurile de arhitectură ale unei firme olandeze, Mecanoo, biblioteca din Birmingham a fost construită pentru a înlocui vechea bibliotecă centrală construită în urmă cu mai bine de 40 de ani și despre care prințul Charles spunea că arată de parcă acolo ar fi incinerate iar nu citite cărți.

Cu o formă spectaculoasă ce amalgamează parcă mai multe cutii gigantice înfășurate într-un strat filigranat de bucle metalice, bibloteca birminghamezilor se înalță pe 10 nivele și adăpostește aproape un million de cărți.

“Fațada aduce aminte de gazometrele industriale precum și de istoria comerțului cu bijuterii din acest loc”, spune Francine Houben, fondator și director al firmei Mecanoo, făcând referire la motivul cercului care se repetă pe fațada clădirii.

Construită pe parcursul a trei ani și finanțată aproape în întregime de consiliul local cu aproximativ 189 de milioane de lire sterline, biblioteca e situată în apropierea unor importante clădiri precum Repertory Theatre, deasemenea renovat ca parte a proiectului, și cu care comunică printr-un foier deschis, și Symphony Hall.

Cei care vor trece pragul bibliotecii vor descoperi nu doar cărți de o mare importanță internațională (aici există una dintre cele mai mari colecții Shakespeare din lume), ci și arhive precum cea a lui Charles Parker – important om de radio și de teatru, producător Radio BBC – colecții de fotografie precum cea a orașului Birmingham – ce cuprinde peste 3,5 milioane de itemuri – precum și colecții speciale de muzică dedicate unor trupe originare din Birmingham: Black Sabbath, Duran Duran, The Streets.

Surse foto: birminghammail.co.uk, telegraph.co.uk, dezeen.com, birmingham.ac.uk

1. Biblioteca publică din New York – NYPL
2. Căldură mare, monşer!
3. Lizoanca: un premiu mare şi un film… în continuare
4. Numărul înscrierilor la Gala Bun de Tipar a fost neașteptat de mare
5. Penguin Drop Caps – scriitori cu literă mare
6. Absolut! sau ce să inovezi şi ce să păstrezi dintr-un „mare clasic” – Cu Marcel Iureș la ACT

The post Cea mai mare bibliotecă publică din Europa appeared first on Bookaholic.

Acum ceva timp vă spuneam despre îngrijorarea personală a propos de o posibilă cenzură a cărții lui Toni Morrison, The Bluest Eye. Atunci era vorba despre un grup de părinți ai copiilor de la liceul Adams 12 Five Star School District (Colorado, America) care înaintaseră o petiție pentru a scoate din bibliografiile obligatorii cărțile pe care ei le consideră neadecvate pentru studiu.

Deloc surprinzător, singura carte menționată atunci ca exemplu era cea a scriitoarei afro-americane. Decizia consiliului de conducere a școlii respective urma să fie făcută publică în luna august. Colac peste pupăză, am aflat din presa de peste hotare că un senator din statul Alabama s-a ”alăturat” propunerii cenzurării cărții în cauză, odată cu Asociația Familiei Americane. Acesta este punctul în care americanii mă calcă pe nervi.

Să o luăm cu începutul. Știm, The Bluest Eye conține scene explicite de incest, viol, rasism. Nici nu mai contează în acest punct că volumul este semnat de scriitoarea care a luat premiul Nobel în America în ultimii 20 de ani (cui îi pasă?). Însă să te întorci la varianta cenzurii în școlile publice nu este o soluție din punctul meu de vedere. De ce nu le iau adolescenților americani jocurile video pline de violență, nu le interzic să se uite la televizor – unde văd numai tâmpenii, emisiuni de tip reality show mult, dar mult mai explicite sexual – sau la filme proaste? Dacă tot ne apucăm să interzicem, păi s-o facem până la capăt. Să nu ne oprim la o capodoperă literară.

Sursa

O discuție întreagă a stârnit liceul Adams 12 Five Star School District din Colorado. Membrii consiliului au decis, în august, să permită în continuare profesorilor de limba engleză să aibă în bibliografie The Bluest Eye, dar elevii trebuie să aducă la școală permisiunea scrisă a părinților înainte de a citi cartea. Să zicem că nu este o decizie negativă – poate copiii vor fi interesați să citească volumul pe ascuns, să vadă de ce părinții lor le-au interzis să o deschidă. Imaginația mea de bookaholic supărat pe niște pudibonzi care văd probleme fix în literatură merge departe: cum ar fi să se instituie în școli o rețea de dealeri de cărți? Să se dea pe sub mână și să se citească pe sub bănci. Muhaha .

Sursa

Bun. Și acum ajungem la mămicile îngrijorate și la politicienii care ne mănâncă zilele.

One Million Moms, o ramură a American Family Association, s-a alarmat când problema din Colorado a înflorit în vizorul public. Stai puțin, avem The Bluest Eye în bibliografia pentru elevii de clasa a XI-a, în Common Core (un fel de bibliografie națională, trunchi comun de lecturi, creat pentru a îmbunătăți sistemul public de învățământ american prin evaluări naționale și adoptat de peste 40 de state)? Trebuie să ne înfuriem! Să o cenzurăm! cred eu că spuneau mămicile. Cum au decis să acționeze dumnealor? Să ceară îndepărtarea cărții din acest Common Core.

Sursa

”The material that is sexually graphic, we don’t agree with it and it needs to be pulled from the curriculum immediately. (…) This book is no different than pornography”, spune Monica Cole, directoarea One Million Moms, adăugând că ea ar pune vreo sută de cărți înaintea acesteia (nu, nu ne ”binecuvântează” cu un exemplu). 

Moralitatea bat-o vina! Glenn Beck, un domn de la The Blaze, a scris și el un articol despre scenele din cartea lui Morrison, fragmente pe care le redă sub titlul Pedophilia, Incest and Graphic Sex: Excerpts from a Common Core reading list book for 11th graders that will make you blush (cu accent pe ”te vor face să te înroșești”, da?).

Episodul politic - senatorul statului Alabama, republicanul Bill Holtzclaw, întrebat și el de Common Core, a declarat că vrea să vadă The Bluest Eye cenzurată, interzisă în toate școlile. De ce?

”I have reviewed excerpts of the book and find the book highly objectionable, from language to the content. I request that you, along with the state Board of Education—using your full control over establishing Alabama’s curriculum standards and content – ensure this book is not included in any reading list adopted by the state of Alabama for any grade level”, i-a scris senatorul lui Tommy Bice, superintendant al statului Alabama.

A citit fragmente?! Lasă, bine că a ajuns cartea și la el pe birou, altfel cine știe dacă se lovea de ea.

Revoltă

Ce se va întâmpla în continuare rămâne de văzut. Dacă v-am stresat cu micile mele comentarii, îmi cer scuze, dar mă revoltă gândul că o carte, fie ea a lui Toni Morrison sau nu, poate fi interzisă din pricina unor acuzații stupide de instigare la violență în școli, de batjocură la adresa lui Dumnezeu sau pretextul moralității. Să fim serioși, sexul nu mai este de mult un subiect tabu sau un secret pentru niciun adolescent (să nu zic copil). Dacă vrem să închidem ochii la lumea în care trăim și să arătăm cu degetul la literatură, vom pica în cap. Ne întoarcem unde am mai fost și … nu ne-a fost bine.

La final, un video de un minut din 2009 în care Toni Morrison vorbește despre cenzură.

Surse: mintpressnews.com, rightwingwatch.org, theatlanticwire.com, nydailynews.com

Sursă imagine principală: npr.org

1. Jazz, de Toni Morrison
2. Toni Morrison a dat autografe în format digital
3. Cazul Toni Morrison sau pericolul cenzurii în anul 2013
4. Un posibil Paradis cu Toni Morrison
5. Toni Morrison şi valorificarea pozitivă a trecutului
6. Cărţile şi cenzura

The post Cu degetul arătător spre Toni Morrison sau despre cenzura cărților appeared first on Bookaholic.

Premiul literar ”Augustin Frățilă”, acordat pentru romanul anului 2012, a ajuns la cea de-a doua ediție. Membrii juriului de specialitate format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache au ales cinci romane finaliste din cele 56 înscrise în competiţia pentru 10.000 de euro.

Cele cinci romane în discuție sunt:

“Craii şi morţii”, de Dan Stanca, Editura Cartea Românească, 2012
“Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească, 2012
“Hotel Universal”, de Simona Sora, Editura Polirom, 2012 (un interviu cu autoarea aici)
“Omar cel orb”, de Daniela Zeca, Editura Polirom, 2012
“Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea, Editura ALLFA, 2012

”Juriul a deliberat îndelung pentru alegerea celor mai bune 5 romane din cele 56 înscrise în concurs, dificultatea luării unei decizii datorându-se numărului relativ mare de romane care ar fi meritat nominalizate. Criteriul unic luat în considerare a fost valoarea literară a cărţilor, iar selecţia s-a realizat prin vot secret şi este asumată de toţi membrii juriului” a spus președintele juriului de specialitate, Alex Ștefănescu.

Dacă sunteți interesați care a fost motivația juriului pentru alegerea celor 5 romane, o puteți găsi aici.

Romanele finaliste intra în etapa a doua de jurizare, ce va avea loc între 15 septembrie – 1 noiembrie. Această etapă presupune ca 24 de bloggeri să acorde puncte de la 1 la 5 fiecărui roman finalist. Autorul al cărui roman va primi cel mai mare punctaj va fi răsplătit cu Premiul literar „Augustin Frăţilă” – romanul anului 2012. Iar ceremonia în cadrul căreia va fi acordat acest premiu va avea loc pe 7 noiembrie 2013 la Hotel InterContinental Bucureşti.

Din juriu face parte și colega noastră, Alina Purcaru.

Despre Augustin Frăţilă
Augustin Frăţilă (1953-2010), scriitor şi cantautor, a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu şi membru al Cenaclului de Luni. A publicat în cele mai importante reviste culturale, iar între 1995 şi 2010 a fost redactor-şef al Editurii ALLFA, departamentul de literatură al Grupului Editorial ALL.

Premiul literar „Augustin Frăţilă” – romanul anului 2012 este organizat de Asociaţia Casa de cultură, cu sprijinul InterContinental şi Editura ALL.

1. Concurs! Câştigă 3 volume de debut, finaliste ale concursului de Debut Literar Unicredit (ÎNCHIS!)
2. Cărțile ce iau Premiul Pulitzer – câștigători 2013
3. Julian Barnes a câștigat premiul Man Booker pentru Ficțiune
4. Nicolae Manolescu i-a înmânat Martei Petreu premiul Cartea Anului
5. Concursul de Debut Literar UniCredit: ediția V + o dezbatere
6. Romanele Anei Maria Sandu, publicate in Italia

The post Premiul literar ”Augustin Frățilă” a desemnat romanele finaliste ale ediției a II-a appeared first on Bookaholic.

Ei bine, nu mai avem motive să ne plângem că n-am făcut Facultatea de Litere sau de Limbi Străine sau că n-am studiat ca lumea literatura în liceu și de aia nu știm cum să plasăm o carte în context, la ce să ne uităm atunci când citim, de la structură la cum sunt construite personajele, sau că n-am auzit de vreun scriitor cunoscut. Cantitatea de informație de pe internet e uriașă și știm cât de greu poate fi să filtrezi. Există însă cursuri de literatură de universități mari, fie audio, video sau text, puse la dispoziție gratuit pe net.

Am selectat doar câteva dintre ele:

Approaching Shakespeare – Emma Smith (Oxford) – vrea să arate în câte feluri poate fi înțeles și interpretat Shakespeare

Challenging the Canon (Oxford) – își propune să aducă o perspectivă nouă asupra clasicilor

Existentialism in Literature and Film - Hubert Dreyfus (Berkeley) – cursul este organizat în jurul încercărilor de a reinterpreta divinitatea în literatură și film

Expansive Poetics - Allen Ginsberg (Naropa University) – exact, un curs de literatură ținut de Allen Ginsberg. Vorbește despre futurism, dadaism, despre Esenin, Tristan Tzara, Andre Breton, Anna Akhmatova și mulți alții.

Jack Kerouac – Allen Ginsberg (Naropa University) – încă un curs ținut de Allen Ginsberg, de data aceasta despre nimeni altul decât Jack Kerouac (și partea 2 aici)

Literature and Psychoanalysis – John Fletcher (University of Warwick)

The Literature of Crisis (Stanford) – Platon, Sofocle, Voltaire, Shakespeare, Virgil sau despre momentele de criză și provocări

Hemingway, Fitzgerald, Faulkner - Wai Chee Dimock (Yale)

Modern Poetry - Langdon Hammer (Yale) – despre tehnici, teme și cei mai importanți reprezentanți, de la Yeats, Eliot la Pound.

Introduction to Theory of Literature - Paul H. Fry (Yale) – cursul oferă un background teoretic bazat pe curentele și teoriile literare din secolul 20.

Surse și mai multe cursuri: Oxford, Yale, Open Culture, Education Portal, MIT, Online College

1. „Am ales să trăiesc în Statele Unite pentru că îmi place să fiu liber într-o lume stabilă”. Interviu cu scriitorul Bogdan Suceavă
2. Literatura, din nou pe scenă, la Festivalul de Teatru de la Sibiu
3. Salman Rushdie considera ca serialele TV sunt noua literatura
4. Street art: literatura în 21 de stenciluri şi graffiti
5. Wellington Writers Walk sau literatura în peisajul urban, în Noua Zeelandă
6. Literatură vs. trafic, o instalație urbană din 10.000 de cărți

The post 10 cursuri de literatură de la universități importante – la liber pe net appeared first on Bookaholic.

Se știe că Hercule Poirot, stilatul detectiv belgian, extrem de inteligent, mustăcios, mereu la patru ace, parfumat și ferchezuit, și-a făcut apariția pentru prima dată în romanul “Misterioasa afacere de la Styles” și a murit în “Cortina. Ultimul caz al lui Poirot”, carte care încheie seria de 33 de romane pe care Agatha Christie i le-a dedicat. Cu toate acestea, se pare că Poirot nu e chiar mort și că mai are încă de dezlegat misterioase cazuri de crimă.

Cel puțin așa dă de înțeles Mathew Prichard – nepotul scriitoarei și președintele Agatha Christie Limited, companie deținătoare a majorității drepturilor de autor ale scriitoarei – care anunța acum câteva zile, pe agathachristie.com revenirea eroului. Mai exact, faptul că Poirot va fi readus la viață de către britanica Sophie Hannah, autoarea unor bestseller-uri polițiste precum “Kind of Cruel”, într-un roman pe care urmează să-l scrie după ce a fost aleasă de către cei de la Agatha Christie Limited și de la HarperCollins (editorii cărților Agathei Christie).

Romanul – care nu-l va include, din păcate, pe simpaticul Arthur Hastings, cel mai bun prieten al detectivului – va fi unul “diabolic de inteligent” care îi va “încânta și ului pe fanii scriitoarei dar și pe cei care nu i-au citit niciodată cărțile”, după cum susțin reprezentanții HarperCollins.

“Cine nu a fost speriat de un proiect ca acesta, ar trebui să fie nebun”, mărturisește Hannah care recunoaște că se trezește în fiecare dimineață gândindu-se la această responsabilitate și onoare. “Cred că e minunat că personaje îndrăgite de ficțiune nu trebuie să moară”, spune aceasta făcând referire la eroi precum James Bond și Sherlock Holmes care, după moartea celor care le-au dat viață, și-au continuat existența în romane semnate de alți scriitori.

Ceea ce speră Hannah – care consideră fiecare cuvânt scris de Agatha Christie “un text sfânt” – este să creeze “un puzzle care să-l uimească și să-l dejoace pe Hercule Poirot pentru cel puțin câteva capitole”. Oricum va ieși toată treaba asta cu romanul – despre care nu se știe nimic altceva decât că va fi publicat în septembrie 2014 – un lucru e sigur: va fi o mare provocare, nu doar pentru Sophie Hannah care va trebui să scrie într-un stil cât mai apropiat de cel (inconfundabil, dealtfel) al Agathei Christie, ci și pentru fani, care vor fi nevoiți să aștepte cu sufletul la gură apariția romanului.

Surse foto: theguardian.com, dailymail.co.uk, topyaps.com, ceskasoda.deviantart.com

1. Road trips în cărți: de la fuga de ceva la fuga înspre ceva
2. Mircea Ivanescu a murit
3. Ceva cu broccoli şi multe poze
4. Marius Ghenea ne spune cate ceva despre antreprenoriat
5. În sfârșit, nefumător de Allen Carr și câte ceva despre Samsung Readers Hub
6. Agatha Christie, o biografie

The post Poirot nu a murit. Mai are de rezolvat ceva cazuri appeared first on Bookaholic.

În ultimul timp, dau numai peste sondaje și grafice în lecturile mele pe internet. După cum probabil v-ați dat seama, în majoritatea nu prea am încredere. Însă mi se par interesante pentru a ne ridica niște întrebări și a ne pune pe gânduri, venind fiecare cu răspunsul propriu.

Pe linia aceasta, am găsit un grafic simpatic ce face o scurtă istorie a tabletei, aducând în prim plan avantajele utilizării acesteia. În completare, cum astăzi este prima zi de școală, voi lua în discuție și un sondaj din Statele Unite ale Americii care spune că există o creștere a intenției părinților de a cumpăra ca rechizite pentru copiii lor electronice. E de bine? E de rău? Nu pot să exprim decât punctul meu de vedere.

”De la tabletă la tabletă” se numește istoria ilustrată a tabletelor. Aceasta omite, intenționat, evoluția cărții cum o știm astăzi, pentru a trasa o linie directă de la sumerieni până în zilele noastre. Pentru a ne convinge, încă o dată, de avantajele tehnologiei, oamenii de la Paragraphics (care au realizat graficul în cauză) grupează în partea de jos a imaginii principalele motive pentru care ar trebui să-ți dai biblioteca fizică pe una virtuală: greutatea cărților versus greutatea e-book reader-ului (care oricum suportă mult mai multe cărți decât poate duce un cititor în brațe ) și cât de nocive sunt cărțile pe hârtie în comparație cu cele virtuale.

Sursa

Astăzi este începutul noului an școlar. Așa că, în relație directă cu graficul despre evoluția tabletelor, m-am gândit să asociez o altă cercetare despre creșterea folosirii electronicelor în procesul educațional.

Aproximativ 2.000 de părinți din SUA au răspuns sondajului în care erau întrebați, grosso modo, ce le vor cumpăra copiilor lor pentru începerea anului școlar. 50% dintre aceștia au spus că pe lista de cumpărături se află un device – o creștere de 14% în comparație cu anul trecut.

Mai mult, ceea ce mi-a atras atenția a fost faptul că 70% dintre respondenți au mărturisit că ai lor copii deja folosesc device-uri pentru a învăța – 44% spun că elevii utilizează tablete. În detaliu, în imagine.

 Sursa

Nostalgii la început de toamnă

Cele două grafice m-au făcut să-mi amintesc că, până acum ceva timp, purtam un ”război” personal împotriva tuturor care-mi spuneau că tabletele sau e-book readerele sunt viitorul, iar cărțile pe hârtie vor dispărea pentru totdeauna. Invocam de la argumente cât de cât raționale (cum ar fi că device-urile îți strică ochii ) până la argumente senzoriale și emoționale (mirosul cărților, întoarcerea foilor, greutatea cărților, frumusețea lor, biblioteca etc.). Lucruri de neînlocuit pentru mine. 

Sursa

Între timp, m-am decis să accept schimbarea, să mă obișnuiesc cu ideea (mi-am spus în gând că salvez copacii de nenumărate ori ) și să nu mai fiu ”baba” care este împotriva evoluției tehnologiei. Asta nu înseamnă că nu citesc încă mai mult cărți pe hârtie decât virtual – când îmi este distrasă atenția mult prea ușor. Este ca un răsfăț – cât încă mai pot, voi citi astfel. Și nici nu-mi pot imagina un viitor fără cărți fizice, mi se pare mult prea trist. Însă, cel puțin, acum sunt pregătită pentru asta.

Totuși, nu mă pot abține să nu fiu nostalgică atunci când văd că, în lumea întreagă, copiii încep să fie din ce în ce mai atrași de tehnologie. Nu-i vorbă, prefer ca părinții, dacă au resurse financiare, să le cumpere orice este nevoie pentru a citi. Lectura este lectură în orice mediu este realizată. La nivelul informației, de exemplu, este egal dacă citești Balzac print sau virtual.

Însă îmi vine uneori să-i îndemn pe toți părinții să nu uite să le dea și cărți fizice, să le trezească dragostea pentru un obiect atât de frumos și de special. Mi-este tare teamă de ziua când voi întâlni un copil care nu va mai ști ce este aceea o carte tipărită (cum se întâmplă cu casetele, pick-up-urile ș.a.m.d.) și va da un search pe Google să vadă cum arată.

Sursă imagine principală: blog.tradetang.com

1. Cărţi pop-up sau o scurtă istorie a imaginilor care prind viaţă
2. O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara (citită pe Samsung Readers Hub)
3. Nicolae Manolescu i-a înmânat Martei Petreu premiul Cartea Anului
4. Cartea anului în Elveţia scrisă de românul Cătălin Dorian Florescu
5. Înapoi la Jules Verne sau cum (nu) se scrie o istorie a SF-ului
6. Anselm Kiefer, o istorie

The post O scurtă istorie a tabletei. Începerea anului școlar, electronicele și nostalgiile personale appeared first on Bookaholic.

31.000 titluri de carte, muzică și film în 600 metri pătrați de librărie în Băneasa Shopping City – cam așa s-ar putea descrie pe scurt noua librărie Cărturești Nord. Dar n-ar fi corect pentru că n-ar spune nimic despre designul foarte modern și despre atmosfera faină de acolo.

Librăria se află lângă intrarea în cinema, la etaj. O recunoașteți după spațiul luminos, în care domină albul, după liniile curbe și după rafturile fluide. Asta e de fapt ceea ce impresionează în primul rând la Cărturești Nord – rafturile ondulate care-ți dau iluzii optice și impresia de mișcare și volum.

Mi-a plăcut că încă din prima zi (sâmbătă) librăria era plină, oamenii se uitau curioși la design, își cumpărau cărți sau se opriseră să lectureze câteva pagini.

Responsabili de design sunt arhitecții de la Square One care, spun ei, “au fost inspirați de nostalgia călătoriilor în burduful autobuzelor, în timp ce sistemul fluid de iluminat și  covorul creat special amintesc de liniile sinuoase ale scrisului de mâna și de petele de cerneală din caietele școlarilor”.

Rezultatul este unul spectaculos. Vă va plăcea cu siguranță noua librărie Cărturești, e un loc care te inspiră, unde te simți bine și unde poți petrece mult timp scotocind după cărți sau citind. Găsiți, bineînțeles, ca în orice librărie Cărturești, și CD-uri cu muzică sau DVD-uri cu filme, ceaiuri și ceainice, jucării, decorațiuni interioare, agende sau tot felul de delicatese.

Dar mai bine vă lăsăm să vă uitați la fotografii și, când ajungeți în Băneasa, să faceți neapărat o vizită la noua librărie Cărturești.

Nu uitați nici de parteneriatul nostru cu librăria Cărturești. Puteți comanda cărți cu 15% reducere dacă sunteți cititori Bookaholic sau puteți vedea recomandările noastre pe site-ul lor.

1. Parteneriatul Cărturești – Bookaholic și 15% reducere pentru voi la cărți
2. Ești ceea ce citești – o campanie Cărturești
3. El Ateneo – cea mai frumoasă librărie din America de Sud
4. Ce ţi se poate întâmpla într-o librărie numită Women & Women first?
5. Români frumoși – fotografie de Matei Buță la Cărturești
6. Conferința cu Juan Pablo Villalobos la Cărturești, mic deliciu bookaholic

The post Cărturești Nord – o librărie de 600mp în mall Băneasa appeared first on Bookaholic.

Cum ar fi să-ți plătești cafeaua cu o poezie? Să treci într-un spațiu imaterial, unde poezia există și schimbă lucrurile? Frumos! Julius Meinl – Inspiring poets since 1862, brandul care susține poezia nu doar prin vorbe, ci și prin fapte, are o idee minunată: pe 25 octombrie, în 80 de cafenele din România, veți putea plăti cafeaua cu versuri!

Veți găsi în cafenelele partenere (lista lor completă este aici) foi pe care să scrii un poem. Scrie unul original, treci în lumea poeziei. E vorba de multe orașe mai mari sau mai mici din România – București, Cluj, Craiova, Timișoara, Ploiești, Roman, Sibiu, Gherla, Odorheiu Secuiesc și multe, multe altele. Ne place tare mult că acțiunea se va face la nivel național, că nu sunt ignorate orașele mici și că poezia își va găsi un loc important în cele mai diverse spații.

De când n-ai mai scris? Poezia ține de stare – vezi ce te inspiră – poate cafeaua, poate toamna, poate ceva ce tocmai ți s-a întâmplat, poate ceva ce te preocupă, te obsedează, poate un vis, o persoană. Citește și poezie înainte pentru a fi inspirat și a intra în stare. 

“Plătește cu poezie” este parte dintr-o inițiativă mai mare prin care Julius Meinl susține poezia în România. A început, după cum bine știți, cu metroul poeziei – timp de două zile, unul dintre metrourile bucureștene a fost acoperit cu versuri. Vor mai fi și alte acțiuni poetice cel puțin la fel de frumoase, fiți cu ochii pe pagina de Facebook Julius Meinl România pentru a afla de ele.

Vă așteptăm vineri, 25 octombrie, în cafenele pentru a scrie poezie. Vom fi cu siguranță acolo, suntem curioși ce veți scrie și ce vă inspiră. Neapărat să ne spuneți cum a fost!

1. Metroul bucureștean oprește la Stația Poeziei – o idee cu aromă de cafea de la Julius Meinl
2. 6.300 de oameni și-au plătit cafeaua Julius Meinl cu o poezie!
3. Azi îți plătești cafeaua Julius Meinl cu o poezie!
4. Casa Poeziei – un eveniment cu totul și cu totul special marca Julius Meinl
5. El Ateneo – cea mai frumoasă librărie din America de Sud
6. „E frumoasă dragostea pe care o trăiesc cu tine” – corespondenţă Ingeborg Bachmann – Paul Celan

The post Plătește cu poezie – o frumoasă idee Julius Meinl appeared first on Bookaholic.

Am fost la avanpremiera noii ecranizări Carrie, după cartea omonimă a lui Stephen King joi, 17 octombrie. Filmul a rulat la Cinema City Cotroceni, cu o sală pe jumătate plină. Am plecat după vizionare cu zâmbetul pe buze – deși, după cum probabil știți, Carrie este o carte scrisă de maestrul genului horror, așa că filmul ar fi trebuit să meargă pe linia aceasta. Dacă aveți chef să râdeți cu gura până la urechi, eu zic că puteți să vă luați bilete la abia lansatul film. Dacă, în schimb, chiar vreți să vedeți horror, alegeți altceva.Pentru a nu primi reproșuri sau acuzații, vă spun din start că nu sunt un fan al genului horror și, prin urmare, nu mi se întâmplă prea des nici să citesc cărți de acest tip, nici să mă uit la astfel de filme – mă afectează, mă sperie maxim (și acum îmi aduc aminte de păpușa Chucky și de cât m-a băgat în sperieți de am visat-o nopți întregi), iar la un anumit nivel mă deprimă. Totuși, știind despre ce este vorba în nuvela (mai degrabă decât roman) lui Stephen King și văzând filmul din 1976, am acceptat bucuroasă invitația de a merge la noua ecranizare, cu o mare curiozitate și cu interes.

Apoi, trebuie să menționez că impresiile notate aici vor conține cam multe spoilere – altfel nu știu cum să accentuez cât de slab este filmul Carrie în versiunea 2013.

Carrie este prima carte pe care Stephen King a publicat-o, în 1974, fiind epistolară și horror. Atunci când a apărut (inițial respinsă de multe edituri, cu timpul a fost cenzurată în școli) a făcut senzație, fiind una dintre primele volume horror care au avut ca personaj principal o fată și care a tratat atât de fain universul femeii cu toate problemele psihologice (și nu numai) ale sale. Ocult, întunecat, cu puteri supranaturale ca elemente principale. Pe scurt, un altfel de horror, cu două dintre cele mai traumatice episoade: cel al descoperirii menstruației și cel al umilirii supreme de la balul de absolvire.

Sursa

Cartea a fost ecranizată la doi ani după apariție într-o capodoperă a genului de către Brian de Palma. Premieră cinematografică din punct de vedere al stilului de filmare, a jocului actorilor (mai ales Sissy Spacek în rolul lui Carrie White și Piper Laurie în rolul mamei lui Carrie, Margaret White), a tensiunii și suspansului creat, Carrie din 1976 a rămas în istoria filmului.

A mai existat și un musical după cartea lui Stephen King, plus alte ecranizări (pentru cinema sau TV). Zilele acestea însă rulează în cinematografe o nouă versiune, regizată de Kimberly Peirce, cu Chloë Grace Moretz (Carrie) și Julianne Moore (mama) în rolurile principale. Singura problemă este că nu vorbim de un horror, ci de o caricatură horror, foarte apropiată de o parodie (neintenționată) sau de o comedie.

Carrie este o adolescentă timidă, crescută de o mamă singură extrem de creștină (spre fanatism) care o consideră un păcat și o educă acasă până când statul nu îi mai permite, incapabilă să se integreze (din cauza regulilor dure ale mamei) și să-și facă prieteni, marginală. Filmul debutează cu scena nașterii ei (inițial, mama crede că are cancer din pricina durerilor, iar apoi se ”trezește” cu un copil între picioare); după aceea se trece brusc peste copilăria fetei și camera se oprește la un liceu. Unde o zărim pe Carrie, retrasă, palidă, acoperindu-și corpul pentru a intra în piscină la ora de sport unde trebuia să joace polo. De la început tușele groase îți accentuează starea fetei și marginalizarea ei – a se citi că regizoarea nu se chinuie să construiască trecutul lui Carrie, să motiveze de ce și cum s-a ajuns aici, ci aruncă în fața privitorului câteva scene pe care să le ia de-a gata.

Da, personajul principal este chinuit de ”fetițele” de bani gata, de prințesele Disney atât de pricepute la polo și la altele.

Una dintre primele secvențele cheie ar trebui să te inducă pe pista groazei; însă nu m-a prea impresionat. Vorbesc despre cea de la duș: Carrie se spală liniștită după ora de sport și la un moment dat scapă săpunul pe jos. Ei bine, și atunci observă că săpunul este plin de sânge. Cum nu știe ce se întâmplă, crede că este pe moarte și va sângera până la ultima suflare. Așa că iese disperată, acoperită de un prosop alb pătat, cerând ajutor colegelor sale. Evident, strigătul ei nu este auzit, căci toate prințesele știu ce are. Nu numai că nu o ajută, ci o și îmbrâncesc și aruncă în ea cu tampoane. O traumă psihologică, o descoperire a sexualității într-un mod crud; însă filmul o face penibil, cu o Carrie nu prea convingătoare, semănând mai degrabă cu o isterică.

Plus un adaos modern: filmarea episodului de către Chris Hargensen (Portia Doubleday, veșnica fată rea și populară din liceele americane) și upload-ul lui pe youtube – nu știu dacă era necesară implicarea tehnologiei și a rețelelor de socializare, pe mine una nu m-a dat pe spate.

Sursa

Una peste alta, în afară de cele câteva minute când este creionat și personajul Margaret White, mama adolescentei marginalizate – care acum se și automutilează atunci când face sau gândește ceva păcătos -, majoritatea filmului enunță eternele probleme ale pubertății, popularitatea versus marginalizarea, chestii de care s-a abuzat mult prea mult în Hollywood-ul ultimilor zeci de ani. Evident, avem și un bal de absolvire. Din senin, aș zice. Și, chiar dacă nu ai citit cartea și nu știi nimic despre ecranizările anterioare, totuși poți simții că acolo e punctul culminant.

După ce ”devine femeie”, lui Carrie i se activează puterile telechinetice; le studiază pe ascuns, ajutată de motorul Google și de cărțile din biblioteca școlii; însă nimic nu te pregătește pentru ceea ce urmează.

Este invitată la bal de Tommy (Ansel Elgort), una dintre vedetele școlii și prietenul lui Sue Snell (Gabriella Wilde) care, simțindu-se vinovată pentru incidentul cu tampoanele, i-l ”împrumută”. Pentru a merge, își închide mama tiranică în ”debaraua pentru rugăciuni”.

Balul face, oricum, toți banii: râzi de nu mai poți atunci când personajul principal se dezlănțuie. Scenă care ar trebui să fie tragică și horor, dar care devine absolut delicioasă: printr-un complot, Carrie și Tommy sunt aleși ca rege și regină la sfârșitul serii; Chris, suspendată din cauza umilirii de la dușuri, dorește răzbunare, așa că, împreună cu prietenul ei, taie un porc, îi iau tot sângele și decid să-l arunce asupra ”reginei”. Colac peste pupăză, moare și Tommy, căci găleata golită de sânge pe Carrie îi cade în cap.

Carrie se înfurie și își folosește puterile supranaturale să omoare. Nu cred că pot exprima în cuvinte cât de absurd este filmat, câte efecte speciale stupide sunt folosite în secvența masacrului, cât sânge curge în râuri absolut inutil – imaginați-vă o tipă biciuită cu cabluri electrice, o alta dată cu capul de pereți, alta sufocată în aer ș.a. Iar când termină cu cei din încăpere, momentul în care domnișoara (din rochia căreia încă picură sânge de porc) se ridică în aer și traversează camera este extrem de hilar, pare un Hristos desenat în variantă feminină și dezaxat..

Sursa

Ce să mai spun despre omorârea ”dușmancei de moarte”” – trebuie să recunosc că aici este un efect special cu adevărat drăguț (dacă mergeți la film, uitați-vă cu atenție la momentul în care fața lui Chris iese prin parbriz).

Restul este … în complet alt film, mie nu mi s-a părut că mai au sens lucrurile – nu că ar fi avut, Doamne-ferește!

Actori cu roluri slabe, artificiale, unghiuri de filmare aproape identice cu cele ale versiunii din 1976, rezolvări facile și pline de clișee, prea puține aporturi aduse de regizoare cărții sau vreuneia dintre ecranizările anterioare, câteva efecte speciale mai cu moț și cam atât. Acesta este Carrie din anul 2013. Nu tragedie, nu horror, nu altceva. Slăbuț de tot. Dar nu consider că mi-am pierdut timpul cu el, tocmai pentru că am descoperit că la un horror prost pot râde mai mult decât la o comedie bună.

Dar citiți, rogu-vă, măcar cartea. A apărut la editura Nemira în ediție limitată – cu coperta filmului, ceea ce-i face un deserviciu, dar asta este.

1. Serial: Under the Dome, după Stephen King
2. Ascultă-l pe Stephen King citind din noul lui roman
3. Stephen King şi Haruki Murakami în cursa pentru cea mai proastă scenă de sex
4. Rețetă pentru o seară reușită: ”Comedie neagră” după Peter Shaffer, la Godot
5. (Închis) Câștigă o invitație dublă la avanpremiera filmului ”Carrie” și o carte în ediție limitată
6. O nouă întâlnire cu Pascal Bruckner şi o nouă abordare în literatura sa – thrillerul

The post ”Carrie”, noua ecranizare după Stephen King, un horror clasic devenit comedie appeared first on Bookaholic.

Echipa FILIT tocmai ne-a anunțat că scriitoarea Herta Müller a suferit ieri o intervenție chirurgicală de urgență, la spitalul din localitatea Müllheim (Germania). Se pare că acum se află la terapie intensivă – medicii nu au avizat încă transferul acesteia la Berlin, orașul său de reședință. 

După cum știți deja, Herta Müller acceptase bucuroasă invitația de a veni la prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, lucru care acum, având în vedere starea sa delicată de sănătate, nu va mai fi posibil.

Ne pare tare rău că nu o vom putea întâlni la Iași pe laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Echipa Bookaholic este alături de scriitoare și îi urează însănătoșire grabnică!

1. Solidaritate cu Mircea Cărtărescu
2. La mulți cititori, Gellu Naum!
3. Noutăți în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași
4. “Noapte buna, copii” castiga un premiu
5. Cele mai recente vești de la FILIT: structură, program și multe altele
6. Transport gratuit la FILIT – ce trebuie să faceți pentru a beneficia de călătorii gratuite până la Iași

The post Solidaritate cu Herta Müller appeared first on Bookaholic.

Nu știu ce părere aveți voi, dar eu mă bucur să văd cărțile acolo unde sunt oamenii. Deschiderea unei noi librării Cărturești, a șasea din București, mi se pare că vine la fix – e un loc unde mergi setat pe cumpărături iar prezența unei librării acolo face parte din firescul lucrurilor. Zona de nord este din ce în ce mai activă, mulți dintre noi lucrează în birourile de acolo și, acum, își pot lua o carte în pauza de prânz sau seara după job.

Aflată la demisol, pe 450mp au loc peste 30.000 de titluri de carte, muzică și film, dar și lucrurile frumoase cu care Cărturești ne-a obișnuit în celelalte spații – ceai, accesorii, papetărie, jucării sau mici obiecte de design.

Bineînțeles, Cărturești nu se dezminte – librăria arată bine, aerisit și prietenos. La fel ca în cazul Cărturești Nord, designul aparține celor de la Square One. Despre amenajare, arhitectul Adrian Cancer spune:

Coordonatele principale ale amenajării librăriilor Cărturești din centrele comerciale sunt aceleași: pe jos folosim mocheta personalizată pentru fiecare spațiu în parte, mobilierul de perimetru este continuu, îmbrăcând spațiul în totalitate, iar tavanul este elementul grafic cel mai dinamic prin tușele caligrafice luminoase. Însă toate aceste elemente sunt armonizate diferit de la librărie la librărie.

Într-adevăr, sunt rafturi de lemn cât vezi cu ochii, organizate tematic cât să nu te pierzi printre atâtea titluri. Mi-a plăcut în mod deosebit iluminarea ce ia diverse forme pe tavan și scoate în evidență spațiul. Și, mai ales, scoate în evidență rafturile ce par să iasă din tavan.

Foarte mult mi-au plăcut și scaunele integrate în rafturi, dar și căsuțele în care copii se pot ascunde să citească și să se joace. Ce spun eu cu copiii? Și un adult se poate ascunde acolo cu o carte.  Arată foarte bine și zona de cafenea, cu cărți care ies din masă.

Deschiderea oficială a librăriei care a avut loc aseară a venit cu vernisajul unei expoziții de miniaturi. În librărie, dar și pe culoarele mall-ului, puteai vedea 100 de scaune miniaturale ce reprezintă tot atâtea momente cheie din istoria designului. Expoziția este organizată de Intro cu ajutorul Techo după un concept Vitra Design și este prezentată în premieră în România. Le puteți vedea până pe 5 noiembrie.

Ați fost în noua librărie Cărturești? Să ne spuneți cum vi se pare, nouă ne-a plăcut mult.

1. Cărturești Nord – o librărie de 600mp în mall Băneasa
2. Parteneriatul Cărturești – Bookaholic și 15% reducere pentru voi la cărți
3. O nouă întâlnire cu Pascal Bruckner şi o nouă abordare în literatura sa – thrillerul
4. O nouă traducere din Ilf şi Petrov: 1001 de zile sau Noua Şeherezadă
5. El Ateneo – cea mai frumoasă librărie din America de Sud
6. Ești ceea ce citești – o campanie Cărturești

The post O nouă librărie Cărturești în mall Promenada appeared first on Bookaholic.

Zilele trecute a fost publicat, la Yale University Press, un volum cu vreo 650 de scrisori din corespondența compozitorului și dirijorului american Leonard Bernstein (1918-1990). Numită The Leonard Bernstein Letters, cartea – editată de muzicologul și dirijorul Nigel Simeone – relevă fragmente din viața acestui muzician considerat de unii drept unul dintre cei mai importanți compozitori de secol XX, iar de alții drept un geniu.

Din corespondența cu personalități ale vremii precum Arthur Miller, Frank Sinatra, Louis Armstrong, Aaron Copland, Boris Pasternak, Bette Davis, Jacqueline Kennedy Onassis, dar și cu cei apropiați precum Felicia (soția lui) și Shirley (sora sa) aflăm despre incredibila forță de a lucra, despre versatilitatea cu care compunea în diverse genuri muzicale -  simfonii ca “Age of Anxiety”, muzică de film precum “On the Waterfront”, musicaluri de Broadway precum “West Side Story” -, despre părerile lui despre alți muzicieni, despre politică și iubire.

Nu am citit cartea (se poate lua în format kindle de pe Amazon), însă prezentarea pe care i-o face presa internațională și mai ales cele câteva scrisori din carte publicate pe ici pe colo, m-au convins să-mi doresc să am The Leonard Bernstein Letters în bibliotecă. Și asta, în primul rând, pentru că vreau să știu despre Bernstein mai mult decât că a făcut Rapsodia albastră a lui George Gershwin – prin interpretarea la pian și prin felul lui de a dirija – să fie mai frumoasă decât era; că a fost primul dirijor care a ținut prelegeri televizate pe teme de muzică clasică (seria de concerte “Young People’s Concerts”, susținute între 1958 și 1972, la Filarmonica din New York, unde a fost multă vreme director) sau că avea ceva inimitabil prin care captiva publicul.

Am trecut mai jos câteva exemple de scrisori care cred că vă vor face și pe voi să vă doriți să aflați mai multe despre Leonard Bernstein.

Felicia Bernstein lui Leonard Bernstein

[Late 1951 or 1952]

Darling, 

If I seemed sad as you drove away today it was not because I felt in any way deserted but because I was left alone to face myself and this whole bloody mess which is our “connubial” life. I’ve done a lot of thinking and have decided that it’s not such a mess after all. 

First: we are not committed to a life sentence—nothing is really irrevocable, not even marriage (though I used to think so). 

Second: you are a homosexual and may never change—you don’t admit to the possibility of a double life, but if your peace of mind, your health, your whole nervous system depend on a certain sexual pattern what can you do? 

Third: I am willing to accept you as you are, without being a martyr or sacrificing myself on the L.B. altar. (I happen to love you very much—this may be a disease and if it is what better cure?) It may be difficult but no more so than the “status quo” which exists now—at the moment you are not yourself and this produces painful barriers and tensions for both of us—let’s try and see what happens if you are free to do as you like, but without guilt and confession, please!

As for me—once you are rid of tensions I’m sure my own will disappear. A companionship will grow which probably no one else may be able to offer you. The feelings you have for me will be clearer and easier to express—our marriage is not based on passion but on tenderness and mutual respect. Why not have them?

I know now too that I need to work. It is a very important part of me and I feel incomplete without it. I may want to do something about it soon. I am used to an active life, and then there is that old ego problem.

We may have gotten married too soon and yet we needed to get married and we’ve not made a mistake. It is good for us even if we suffer now and make each other miserable—we will both grow up some day and be strong and unafraid either together or apart—after all we are both more important as individuals that a “marriage” is.

In any case my dearest darling ape, let’s give it a whirl. There’ll be crisis (?) from time to time but that doesn’t scare me any more. And let’s relax in the knowledge that neither of us is perfect and forget about being HUSBAND AND WIFE in such strained capital letters, it’s not that awful!

There’s a lot else I’ve got to say but the pill has overpowered me. I’ll write again soon. My wish for the week is that you come back guiltless and happy.

F

Leonard Bernstein lui Aaron Copland

Eliot E-51, Harvard University, Cambridge, MA

[received March 22 1938]

God damn it, Aaron,

Why practise Chopin mazurkas? Why practise even the Copland Variations? The week has made me so sick, Aaron, that I can’t breathe anymore. The whole superfluousness of art shows up at a time like this, and the whole futility of spending your life in it. I take it seriously – seriously enough to want to be with it constantly till the day I die. But why? With millions of people going mad – madder every day because of a most mad man strutting across borders – with every element that we thought had refined human living and made what we called civilisation being actively forgotten, […] what chance is there? Art is more than ever now proved entertainment – people, we thought, were ready, after 2,000 years of refining Christianity […]. And so we were willing to spend our lives creating that entertainment. Aaron, it’s not feasible; it’s a damned dirty disappointment. [...]

Excuse this outburst, Aaron. […] Thank God for you. Our last hope is in the work you are doing.

Leonard Bernstein

Marketa Morris [Bernstein’s psychoanalyst] to Leonard Bernstein

Continental House, Stamford, NY

July 23 1947

Lenny,

Your letter stirred up lots of problems.

To go into them adequately would require an elaborate paper – and that does not agree with my vacations. I try a compromise. I have to be honest in the first place. Honest and short means usually: it hurts! I have to rely on your perspicacity and your English to translate my thoughts into a good, nice, considerate English. Will you? […]

In your dreams there is confusion, you are not able to go where you have to go: two simultaneous engagements or dates and so on. You are seeing Felicia and the day she leaves you have to see a boy.

The same old pattern. You can’t give up. Very eager to resume analysis but the queer fish resistance is as big a fish as your drive to get well. […]

You are toying around with the possibility of being a dull and uninteresting talent – or losing your place in the score.

Remember that you wanted to challenge people and find out whether they would still love you.

It’s all very sketchy, I know. But I still hope that you can pick out something of help for you.

I did intend to go to Tanglewood, indeed, but it did not materialise. […]

Lenny, I hope very much that you understand what I really want to convey to you! Do you?

I am back in town between the 5-10th of Sept.

Sincerely.

M

Surse imagini: goodreads.com,wqxr.org,brandeis.edu,bloomberg.com,

blog.juan314.com,telegraph.co.uk

1. Johnny Depp ne citește din corespondența lui cu Hunter S. Thompson
2. Un documentar inedit, ”Salinger”, va apărea pe ecranele americane în toamna lui 2013
3. Corespondența, James Joyce
4. Marele Gatsby si visul american deformat
5. Lansarea cărții lui Marius Chivu, ”Ce-a vrut autorul să spună”, într-un format inedit
6. O educație costitisitoare – un roman american la limita legală de viteză

The post Volum inedit: Corespondența compozitorului și dirijorului american Leonard Bernstein appeared first on Bookaholic.

Citind cu  interes, dar şi cu plăcere, romanul Mathei Bibescu, Catherine-Paris, tradus de curînd de Magda Răduţă pentru Editura Polirom, am încercat să găsesc cît de multe informaţii am putut despre scriitoare. Cel mai adesea am dat peste un soi de cronici mondene şi peste înşiruiri de rude influente, amanţi şi relaţii sociale.

Ceea ce leagă mare parte din informaţia care circulă despre ea e, aşadar, insistenţa pe familia nobilă din care se trage (Lahovary, Mavrocordat, şi Bibescu prin căsătorie), pe relaţiile ei sociale şi pe legăturile sentimentale cu mulţi dintre bărbaţii de stat importanţi din epocă. M-am mirat şi nu prea, dat fiind filtrul după care se triază la noi ce e relevant pentru parcursul unei femei, fie că a excelat, fie că şi-a ratat cariera.

Căutînd înclusiv un minidocumentar care să conţină ceva mai multe referinţe la scriitoare, şi nu doar la aristocrata mondenă, apropiată a lui Proust şi a capilor Europei belle-epoque, am dat într-adevăr peste un film, sigur, nu peste ce căutam.

În seria concepută de Stelian Tănase, Bucureştiul strict secret, există un episod care o are în centru pe Martha Bibescu, numai că şi aici se vorbeşte prea puţin despre cărţile ei, filmul fiind centrat pe povestea de dragoste dintre prinţesa de la Mogoşoaia şi colonelul Christopher Thompson, ataşatul militar al legaţiei britanice la Bucureşti în perioada Primului Război Mondial.

Un amor princiar e filmat în mare parte la Mogoşoaia, palatul primit de la soţul ei, George Valentin Bibescu şi locul unde şi-a scris mare parte din cărţi. Palatul a fost în acelaşi timp o destinaţie obligatorie pentru toată lumea bună a Bucureştiului, şi nu doar a lui. Veneau aici personaje importante ale scenei politice europene şi întîlnirile neprotocolare de la Mogoşoaia aveau greutate poate mai mare decît cele din saloanele oficiale.

Filmul oferă o mulţime de date despre rolul pe care l-a jucat palatul restaurant după gustul Marthei Bibescu pentru ea şi pentru viaţa culturală şi politică a vremii.Ce nu oferă e substanţă portretului unei scriitoare, căci Martha Bibescu a fost o scriitoare, şi prolifică, şi de succes şi, cel mai important, de valoare. Din 1955 a devenit membră a Academiei Regale din Bruxelles, iar opera ei include romane, jurnal, jurnal de călătorii, realizări în proză care în Franţa i-au adus Legiunea de Onoare.

Cea mai cunoscută carte a ei a rămas, fără îndoială, La bal cu Marcel Proust, motivele fiind la vedere. Catherine-Paris, abia repusă în circuit prin traducerea publicată la Polirom, dezvăluie o prozatoare cu simţul intrigii, care ştie să menţină interesul cititorului pentru poveste, cu atît mai mult pentru una care e parcă făcută din dramatizarea almanahului Gotha. O scriitoare pricepută la observaţii şi portrete din trei mişcări, cu un veninos simţ al umorului şi cu o impresionantă  cunoaştere a istoriei, a mersului politicii, pe scurt, a lumii complicate şi aparte pe care o descrie. Cu luciditate, spirit critic şi sarcasm. Cu limite, dar şi cu multe lucruri de spus.

Catherine-Paris este numele unei prinţese nonconformiste, cu origini româneşti, care trăieşte modest la Paris, citeşte intens şi preferă compania a doi bătrîni profesori. Departe de a fi o mondenă, ci mai curînd o adolescent studioasă cu convingeri republicane, Catherine-Paris va  ajunge, prin voia hazardului, să se căsătorească cu vlăstarul unei vechi familii princiare poloneze, Adam Leopolski, şi să intre în sarabanda protocolară cerută de noul rang.

Căsătoria eroinei e prilej pentru o paradă încărcată de detalii a vieţii la curţile monarhilor Europei, din Viena pînă la Sankt Petersburg şi din Berlin pînă la Buckingham. Devine uşor obositor să parcurgi informaţii despre nenumărate încrengături nobiliare, condensate într-un spaţiu redus şi, de fapt, fără un rol major în desfăşurarea acţiunii, ci doar cu un efect general, venit din acumulare, al cărui singur rost e de a contribui la atmosferă. Dar spiritul alert, inteligenţa şi priceperea cu care Martha Bibescu observă şi descrie nu i se pot nega, chiar dacă romanul are scăderi.

Cele mai multe vin, cred eu, dintr-o atitudine mult prea flatantă pentru personajul principal, micuţa prinţesă în faţa căreia depun armele mai toţi bărbaţii Europei (dar pe care niciunul nu o impresionează), pe care nimeni nu o întrece în isteţime şi care nu preţuieşte nimic cum preţuieşte Franţa şi Parisul. Care Paris apare ca un fel de Paradis pierdut, regăsit şi purtat în inimă pînă la ultima pagină, fără urmă de reproş, distanţă sau măcar vreo undă de schimbare de stare.

E ceva monoton şi rigid şi în Catherine, autosuficientă, narcisiacă şi izolată, şi în oraşul pe care îl divinizează. Fără observaţii care să o tot plaseze mereu în cea mai bună lumină, potrivit standardelor acelor timpuri, Catherine Paris ar fi fost mult mai interesantă ca personaj: „Lui Catherine îi plăcea în mod firesc şi prin educaţie compania bărbaţilor, şi fiindcă din nefericire omagiile lor vin numai dacă le eşti în preajmă, I se născu renumele că i-ar atrage – ca şi cum poţi să învinuieşti o plantă că atrage razele soarelui.“ Aşa, acompaniată la tot pasul de comentarii menite să flateze (care trădează prejudecăţi adînci şi tot atătea stereotipuri privitoare la rostul şi succesul unei femei)  şi plasată în contexte care de care mai flatante, încercările prin care trece şi care ar traumatiza pe oricine în locul ei, o lasă aproape neatinsă.

În ciuda  acestor scăderi care taie din mobilitatea romanului şi compromite evoluţia personajului, romanul Marthei Bibescu forfoteşte de viaţă, intrigi şi nenumărtae observaţii despre starea Europei de dinainte de a izbucni războiul. În saloanele şi pe la curţile pe care le descrie Martha Bibescu, se agită cu toată pompa aferentă o întreagă lume dispărută: cea a unei nobilimi şi aristocraţii sclerozate, care, înainte să înceapă Primul Război Mondial, sînt surprinse aragonizînd în ticuri şi idiosincrasii obositoare, vane.

În comparaţie cu orice altă scenă (sau mai bine spus curte!) unde se joacă soarta Europei, Parisul e superior, sclipitor, central. Citind romanul Marthei Bibescu ai impresia că intreaga Europă nu e decît o periferie a unui oraş care şi-a împrumutat numele unei prinţese însingurate şi, la fel ca el, fără pereche.

Pe de altă parte, acelaşi Paris faţă de care niciodată nu ia distanţă în mod explicit, îşi dezvăluie latura de umbră în descrieri cum e cea de mai jos, desprinsă parcă dintr-un roman simbolist:

Frunzele plopilor tremurători se aşternură în apă şi toamna căpătă înfăţişare de iarnă gotică în Insula sfîntului Ludovic. Oraşul părea o planşă de anatomie, gravată în acvaforte: arbori ca nişte plămîni vînjoşi în care pulsează sîngele negru îşi despleteau crengile spre cerul fumuriu.

Catherine Paris a apărut în 1927 şi nu s-a auzit prea mult despre ea în toţi aceşti ani. De vină a fost şi exilul autoarei, şi statutul ei excentric, periferic în canonul scriitorilor români. Statutul care ar merita, după părerea mea, o rediscutare categorică şi fără amînare. Măcar de dragul analizei unui  paradox rarisim, situaţia marginală a unei scriitoare-prinţese!

Cartea poate fi comandată din librăria online Cărturești, la prețul de 20,65 lei. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere în librăria online Cărturești. 

1. Despre Victor Hugo și spiritism, într-o expoziție la Paris
2. Paris elegant, Teheran incitant – despre modă, spaţiu şi politică
3. Marius Ghenea ne spune cate ceva despre antreprenoriat
4. Paris versus New York într-o poveste desenată
5. Nora Iuga: “Sufletul nu cred că poate spune ce simte decît lăsîndu-și urma mîinii pe hîrtie”
6. Jan Gehl ne spune cum ar trebui să fie Oraşele pentru Oameni

The post Catherine-Paris şi ce se spune despre Martha Bibescu appeared first on Bookaholic.

Cu ceva timp în urmă citeam cu interes faptul că la sfârșitul lui 2013 se va lansa o ecranizare după As I Lay Dying (Pe patul de moarte), a lui William Faulkner, o carte pe care o consideram ne-ecranizabilă… așa cum, se pare, o vedea toată lumea, dat fiind că, deși au mai existat încercări, unele mai reușite, altele mai puțin, de a-l transpune pe Faulkner în film, de As I Lay Dying nu se apropiase încă nimeni.

1. Film: Oz: The Great and Powerful sau Cum ne strică Disney filmele
2. Pentru fanii lui Dorothy Parker: un prînz lung şi un film de Oscar
3. ”Sunt o babă comunistă!” – un altfel de film în peisajul cinematografic românesc
4. Un film controversat: Sylvia
5. Carte, film și conversație cu Ian McEwan
6. De la carte la film (sau invers): Jocurile Foamei

The post Film: ”As I Lay Dying” sau cum să ecranizezi ne-ecranizabilul appeared first on Bookaholic.

Sarah Dunant scrie romane istorice, majoritatea plasate în Renaşterea italiană. Minuţiozitatea cu care descrie scene din viaţa de zi cu zi a acelei epoci şi atmosfera pe care o recreează în romanele ei o fac o scriitoare foarte prizată şi foarte citită.

Cărţile ei se vînd şi se traduc fără probleme (în peste 30 de ţări e o notificare comună lipită de mai toate romanele ei!), două dintre ele urmează să fie ecranizate (Naşterea lui Venus şi În compania curtezanei) şi anul acesta prezenţa ei la FILB este anunţată pe site-ul festivalului. Cele două romane despre care am spus că urmează să fie ecranizate sînt publicate deja la Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei, unde a mai apărut şi Transgresiuni şi unde va fi tradus cît de curînd cel mai recent roman al ei, despre familia Borgia, Blood and Beauty.

Fanii genului, dar nu numai ei, au ce afla dintr-un interviu în care Sarah Dunant vorbeşte cu o  atît de mare plăcere despre scris, încît îţi vine să laşi tot, să te afunzi într-o bibliotecă tăcută şi să te pierzi într-o istorie stufoasă  despre Florenţa lui Lorenzo Magnificul! Sau s-o inventezi pur şi simplu, din moment ce pentru ea e aşa o mare bucurie!

Dacă vă înteresează şi cîte ceva despre Blood and Beauty, despre asta vorbeşte mai jos:

(P) Articol susținut de Belle Vie – Lettres, Cafe, Boutique. Dacă doriți un loc liniștit de citit, o atmosferă faină și multe cărți frumoase, vă recomandăm cafeneaua literară   Belle Vie (Facebook aici).

1. Writers’ Museum – literatură şi atmosferă magică în Edinburgh
2. Prima Zi la FILIT – Jurnal de călătorie, peripeții și atmosfera boemă
3. „Ce-ar face Google?” sau ce ne-am face fără Google?
4. Scriitoare la lucru
5. A face artă din cărţi
6. Un volum al celor mici: Ce poți face cu două cuvinte – juniorii

The post O scriitoare care face atmosferă: Sarah Dunant appeared first on Bookaholic.

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea scriitorului și filozofului francez Albert Camus, reprezentant de seamă al existențialismului. Noroc cu Facebook-ul și cu prietenii scriitori pe care-i am în listă (mulțumesc, Iulian Tănase!), căci altfel, sincer vă spun, cu nasul în cărți și altele, am uitat tocmai de asta – deși Camus și Străinul + Ciuma = cărți în topul 100 personal al celor mai faine volume.

Totuși, chiar și cu o mică întârziere, cred că putem sărbători acest secol de la nașterea lui Camus citind – despre el sau opera sa – și uitându-ne la niște video-uri faine.

Dacă nu ați făcut-o deja, vom frunzări, mai întâi, presa internațională de astăzi: Huffington Post ne ademenește printr-un material cu 7 lucruri pe care nu le știam despre Albert Camus (spoiler: Camus nu este fratele geamăn al lui George Orwell ); Telegraph trece în revistă, pe scurt, importanța lui Camus și a scrierilor sale; LA Times ne spune de ce este scriitorul francez mereu modern; Vladimir Tismăneanu face niște remarci extrem de pertinente despre Camus în Front Page Mag.

Apoi, dacă aveți chef și vreme, puteți citi tot ce vreți despre viața, opera, gândirea lui Albert Camus, plus o mulțime de alte surprize pe site-ul dedicat în întregime laureatului premiului Nobel pentru Literatură.

Aici, pe Bookaholic, aveți părerea lui despre religie, un fragment succint în ceea ce privește moartea lui suspectă și puteți viziona un documentar BBC despre relația dintre Sartre și Camus.

Am lăsat spre sfârșit recomandările video, ca o cireașă dulce-dulce de pe tortul imaginar aniversar. Veți vedea, în ordinea apariției: un documentar rar BBC despre Camus și Străinul; un interviu tare simpatic cu scriitorul francez pe … terenul de fotbal!; discursul lui Camus la primirea Premiului Nobel în 1957; ecranizarea Străinului (film complet!); iar la sfârșit, pentru clătirea ochilor, un clip cu fotografii cu Albert Camus și citate din opera sa.

La cât mai mulți cititori împătimiți, Albert Camus!

Sursă imagine principală

1. Sartre vs. Camus
2. Centrul unui cerc invizibil. 112 ani de la naşterea lui Borges
3. Jean-Paul Sartre, scriitorul pe care îl aniversăm astăzi
4. Ultimele zile din viaţa scriitorilor – cinci morţi misterioase, absurde, suspecte
5. Cărți în .com/.co.uk (10-23 august) – Premiile Hugo, Duran Duran și lista de lecturi a lui Obama
6. Abecedarul pentru cei mari, marca Gilles Deleuze

The post 100 de ani de la nașterea lui Albert Camus appeared first on Bookaholic.

Aseară am participat la Gala de decernare a Premiului literar ”Augustin Frățilă” (ediția a II-a), eveniment ce a avut loc la Hotel InterContinental. Precum vă anunțam și ieri pe contul de Facebook al Bookaholic, am revenit cu amănunte.

Participanții au fost îmbrăcați festiv, așa cum le stă bine oamenilor de afaceri și de cultură într-un moment de sărbătoare, într-o atmosferă prietenoasă, dar și tensionată (doar urma să se dezvăluie câștigătorul celui mai mare premiu oferit pentru creație literară până acum la noi – 10.000 de euro!).

După mai bine de o oră de socializare în lobby – timp în care se formaseră grupulețe care discutau aprins despre acest premiu literar, despre nominalizați, despre literatură și cultură, în general – și după o oră de discursuri, muzică și mâncare fancy, a fost anunțat și câștigătorul de anul acesta: Radu Aldulescu cu volumul Cronicile genocidului (Editura Polirom, 2012).

Din păcate, Radu Aldulescu nu ne-a putut bucura cu prezența sa la gală, fiind plecat cu o bursă în Germania. Totuși, acesta a transmis următorul mesaj:

”Scriitorul nu este singur. Datorez scrierea acestui roman mai multor oameni, dar în primul rând celei căreia îi este dedicat: Constanţei, acum şi pururea. Ce s-a întâmplat după scriere e o poveste care îmi aparţine în mai mică măsură.

În privinţa premiului, pot spune că sunt mai mult decât emoţionat. Sincer, sînt aproape înspăimântat. Aş fi tras nădejde să nu mi se întâmple tocmai mie şi tocmai acum, la o vârstă când deja mă socoteam ferit. Aş vrea să împart acest premiu cu toţi cei nominalizaţi şi cu ceilalţi cincizeci de autori care au avut cutezanţa să se dedice scrierii unui roman. Aş vrea să-l împart, de asemenea, cu toţi cei care aici şi acum scriu şi citesc literatură română. Aşa să vă ajute Dumnezeu!”.

În locul scriitorului, cel care a rostit câteva cuvinte și a ridicat premiul a fost Bogdan-Alexandru Stănescu, ca reprezentant al editurii. Acesta spunea, cu umorul specific, că s-ar putea ca această distincție să nu-l mulțumească pe Radu Aldulescu, întrucât el se vaită tot timpul, iar acum nu va mai avea posibilitatea.

Printre cei care au ținut discursuri frumoase, amuzante sau serioase, mai mult sau mai puțin sentimentale, s-au numărat:

- Alex Ștefănescu (care ne-a descrețit frunțile cu atitudinea sa informală, cu tot felul de glumițe – ”Da, a fost o misiune grea să mă aflu în juriu, dar a fost mai bine anul acesta, lumea a început să mă salute pe stradă, iar frizerii să mă tundă gratis. (…) În România, dacă nu știați, toată lumea scrie. Până și polițiștii scriu, dar aceștia scriu versuri, Slavă Domnului!”);

- Daniel Cristea-Enache – care saluta inițiativa organizatorilor și, mai ales, faptul că a avut loc și cea de-a doua ediție în vremuri atât de grele, menționând și că nu are emoții în ceea ce privește câștigătorul tocmai pentru că, din punctul său de vedere, toți nominalizații sunt câștigători;

- Dragoș C. Butuzea, președintele juriului format din bloggeri, vădit emoționat, care a afirmat, la un moment dat, cu iz de glumă, că s-a bucurat că toate cele cinci cărți nominalizate au fost scurte ca număr de pagini;

- Marieta Seba, directoarea Companiei de Librării București (CLB), care a susținut Premiul Literar ”Augustin Frățilă” încă de la prima ediție; 

- Sorana Mantho, Corporate Affairs Director România și Bulgaria, Philip Morris, care a și înmânat cecul în valoare de 10.000 de euro, spunând că ”Ne bucurăm să putem premia, încă o dată, reușita literară confirmată – prin mecanismul unic al acestui concurs – atât de critici, cât și de cititori.”;

- Mario De Mezzo, președinte al grupului editorial ALL, care ne-a impresionat prin lectura publică a unui fragment de scrisoare redactată de Nichita Stănescu către Augustin Frățilă, numele căruia îl poartă acest concurs literar.

Între discursuri, am ascultat-o pe Ana Cristina Leonte, masterandă la Conservator, prestând la vioară.

La începutul lunii septembrie, juriul format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache au ales cinci romane finaliste din cele 56 înscrise. Lângă romanul câștigător au stat “Craii şi morţii”, de Dan Stanca, Editura Cartea Românească, 2012; “Hotel Universal”, de Simona Sora, Editura Polirom, 2012 (un interviu cu autoarea aici); “Omar cel orb”, de Daniela Zeca, Editura Polirom, 2012; “Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea, Editura ALLFA, 2012.

Apoi, cele cinci volume au fost date celui de-al doilea juriu, format din 23 de bloggeri (lista completă a acestora aici). Printre aceștia s-a aflat și colega noastră, Alina Purcaru. Bloggerii au notat prin vot secret fiecare volum cu o notă de la 1 la 5. După adunarea voturilor, a fost ales câștigătorul acestei ediții – puteți intra aici pentru a vedea notele fiecărui blogger în parte.

Una peste alta, a fost o seară faină și ne-am bucurat tare mult pentru scriitorul Radu Aldulescu, căruia îi dorim să scrie cât mai multe cărți!

Credit foto imagine principală: Mircea Struțeanu

1. Premiul literar ”Augustin Frățilă” a desemnat romanele finaliste ale ediției a II-a
2. ”Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu – Cronica unor incompatibilităţi
3. Julian Barnes a câștigat premiul Man Booker pentru Ficțiune
4. Radu Afrim şi teatrul tuturor posibilităţilor. Lansare de carte: Cristina Rusiecki, „Radu Afrim. Ţesuturile fragilităţii”
5. Introducere în universul lui Radu Afrim – “Radu Afrim, ţesuturile fragilităţii” de Cristina Rusiecki
6. Eleanor Catton a câștigat Man Booker Prize 2013!

The post Radu Aldulescu a câștigat Premiul Literar ”Augustin Frățilă”! appeared first on Bookaholic.